Impactul noii legi privind reglementarea activității de voluntariat în România

Scris de:

handsLungul proces al modificării Legii nr. 195/2001 – Legea voluntariatului – care a durat circa 4 ani și a implicat consultări publice cu peste 500 de reprezentanți ai societății civile (organizații neguvernamentale, instituții publice și companii din întreaga țară) s-a finalizat anul acesta, pe 26 iunie 2014, când a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 78/2014 privind reglementarea activității de voluntariat în România.

Despre noua lege a voluntariatului din România se poate spune astfel că este armonizată european și asumată instituțional, fiind susținută de peste 100 de senatori și deputați din diverse formațiuni politice. Însă, după succesul înregistrat de organizațiile neguvernamentale (organizate formal, în acest scop, în cadrul Federației VOLUM) prin adoptarea acestui act normativ în urma unui amplu proces de lobby și advocacy, acestea trebuie să fie acum pregătite să se conformeze noilor reglementări aduse de Legea nr. 78/2014.

Deja în vigoare din 26 iulie 2014, aceasta vine cu o serie de prevederi favorabile și necesare desfășurării activității de voluntariat în România, dar și cu suită suplimentară de obligații administrative, care în primă etapă presupun asumarea unor costuri adiționale de management de către organizațiile care își desfășoară activitatea apelând la voluntari. Se așteaptă ca noua lege, prin prevederile sale, să aibă un impact semnificativ nu numai asupra sectorului neguvernamental, ci și asupra pieței muncii și a dezvoltării profesionale a persoanelor care se implică în activități de voluntariat.

Noutățile legislative aduse de Legea nr. 78/2014 – Partea I

În continuare sunt discutate schimbările aduse de noua lege la nivel conceptual, prin redefinirea unor noțiuni și prin recunoașterea importanței voluntariatului și a necesității implicării structurilor publice în promovarea lui.

Reformularea noțiunilor de voluntar, voluntariat și a sferei voluntariatului

Conform Legii nr. 78/2014, “voluntariatul reprezintă participarea voluntarului persoană fizică la activităţi de interes public desfăşurate în folosul altor persoane sau al societăţii, organizate de către persoane juridice de drept public sau de drept privat, fără remuneraţie, individual sau în grup”.

În completarea articolului 5, care prevede că activitățile de voluntariat izolate, sporadic prestate, din rațiuni familiale, de prietenie sau de bună vecinătate nu fac obiectul acestei legi, se precizează expres, de această dată, că activitățile de voluntariat nu pot să fie prestate în beneficiul soțului, soției sau copiilor, punându-se astfel accent pe caracterul de interes public al acestora.

În ceea ce privește definiția voluntarului, ea este nou introdusă. Astfel, “voluntarul este orice persoană fizică, fără deosebire de rasă, origine etnică, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, care a dobândit capacitate de muncă potrivit legislaţiei în domeniul muncii şi desfăşoară activităţi de voluntariat”.

Schimbarea esențială față de Legea nr. 195/2001 este că acum există cerința ca voluntarul să fi dobândit capacitate de muncă, ceea ce, potrivit legislației în vigoare, înseamnă că persoana respectivă trebuie să fi împlinit 16 ani (sau să aibă peste 15 ani și acordul părinților sau reprezentanților legali).

Redefinirea noțiunilor de bază

Lista de termeni definiți în noua lege este ceva mai amplă și detaliată decât cea din precedentul act normativ. Articolul 3 definește, pe rând: voluntariatul, activitatea de interes public, organizația-gazdă, contractul de voluntariat, voluntarul, beneficiarul activității de voluntariat și coordonatorul voluntarilor.

Noutățile se referă la includerea grupurilor ca formă de organizare a activităților de voluntariat și la necesitatea desemnării unui coordonator al voluntarilor.

Contractul de voluntariat este menținut, fiind însă completat cu noi obligații pentru organizația-gazdă.

Noi principii

Principiile pe care se fundamentează legea sunt completate cu două noi precizări:

  • Activitatea de voluntariat nu substituie munca plătită;
  • Activitatea de voluntariat are un caracter de interes public.

Observații

Dacă până acum, în condițiile vechiului act normativ, desfășurarea acțiunilor de voluntariat se putea face, spre exemplu, și cu contribuția unor tineri elevi (din școala primară sau din ciclul gimnazial), eventual sub îndrumarea cadrelor didactice, în prezent aceștia par să nu mai fie incluși în categoria voluntarilor.

Este neclar în ce măsură această excludere va afecta practica, însă organizațiile sau școlile care vor dori să desfășoare acțiuni similare în viitor, vor avea nevoie să clarifice cum ar trebui să procedeze pentru a rămâne în limitele legii, în condițiile în care doresc implicarea ca voluntari a unor copii sub 16 ani. Pot acestea să încheie contracte de voluntariat în astfel de situații? Există, în fapt, o interdicție indirectă de a uza de implicarea minorilor sub 16 ani în activități de voluntariat?

Dacă da, care ar fi justificarea logică a unei astfel de măsuri, atât timp cât vizăm schimbarea mentalităților și promovarea, încă de la vârste fragede, a dorinței de implicare în comunitate a cetățenilor români? Înțelegem dorința firească de a încerca prevenirea unor posibile abuzuri, însă în contextul legii voluntariatului nu ar trebui găsite alte metode (de ex. sancțiuni)?

Recunoașterea oficială a importanței voluntariatului pentru societate și asumarea sprijinirii acestuia de către stat

Conform articolului 2, statul român recunoaşte valoarea socială a activităţilor de voluntariat ca expresie a cetăţeniei active, a solidarităţii şi responsabilităţii sociale, precum şi valoarea profesională ca expresie a dezvoltării personale, profesionale, interculturale şi lingvistice a persoanelor care desfăşoară aceste activităţi. Mai mult, statul român sprijină dezvoltarea voluntariatului prin toate instituţiile sale care activează în domenii în care se desfăşoară activităţi de voluntariat potrivit legii.

Articolele 6 și 7 precizează că statul ar trebui să intervină activ pentru sprijinirea voluntariatului și definește și pârghiile pe care acesta le are la dispoziție:

  • prin includerea în strategiile de dezvoltare locală sau naţională a unor capitole distincte despre rolul voluntariatului ca resursă de dezvoltare a bunăstării sociale, şi nu ca modalitate de reducere a cheltuielilor, precum şi modul de sprijinire a voluntariatului pentru atingerea priorităţilor locale sau naţionale;
  • prin recunoașterea voluntariatului ca o metodă ce le permite cetățenilor să abordeze probleme legate de acţiuni umanitare, mediu înconjurător, probleme sociale, şi altele asemenea;
  • prin întâlniri anuale ale autorităţilor administraţiei publice locale cu reprezentanţii legali ai organizaţiei-gazdă, pe raza unităţilor administrativ-teritoriale pe care le conduc, în vederea organizării unei cooperări efective în activităţile de interes public desfăşurate de către voluntari, precum şi în vederea promovării, la nivel local, a acestor activităţi, a rezultatelor şi impactului social survenit;
  • prin promovarea şi susţinerea organizării de evenimente cu ocazia Zilei Internaţionale a Voluntariatului, în data de 5 decembrie a fiecărui an.

Observații

Din perspectiva celor care au experiență în desfășurarea activităților de voluntariat, realizăm cât de seacă și lipsită de conținut pare să fie asumarea acestor obligații. Înțelegem cât de greu este uneori să obținem chiar și un simplu acord de parteneriat formal cu instituțiile statului român, parteneriat lipsit de orice implicații de natură financiară, pentru a oferi o șansă în plus finanțării proiectelor inițiate de organizațiile neguvernamentale.

Am trăit poate frustrarea celor care, după ce au dedicat numeroase ore pentru formularea unor adrese oficiale în cadrul unor ample campanii de advocacy pentru cauze non-profit, câteva luni mai târziu nu primesc niciun fel de răspuns, formal sau informal, la observațiile transmise (deși există o obligație legală a instituțiilor publice în acest sens). De asemenea, cel mai probabil, cunoaștem sentimentul de indignare când, în urma consultărilor publice privind probleme de interes general, sugestiile și observațiile noastre sunt cel mult notate, fără a se ține ulterior cont de ele, fără ca (de cele mai multe ori) să fie cu adevărat luate în calcul în procesul de decizie politică.

Și mai știm, atunci când vrem să oferim servicii sociale gratuite pentru diverse categorii de beneficiari, cât de mult timp poate consuma birocrația deghizată pompos sub numele de “proceduri de acreditare”, pe când multe din serviciile similare oferite de către structurile publice nu îndeplinesc adesea, nici într-o mică măsură, condițiile de calitate impuse actorilor din zona ONG.

Și atunci, ne întrebăm, oare aceste câteva paragrafe de lege vor reuși să modifice cu ceva atitudinea pe care voluntarii o întâlnesc, de cele mai multe ori, în practică, atunci când vin în contact cu reprezentanți ai statului? Am vrea să credem ca da, însă cu greu se pot găsi argumente care să depăşească sfera unui optimism rezervat. Cel puțin, acum putem invoca noile prevederi în relația cu instituțiile statului, ori de câte ori căutăm sprijin pentru activitățile nepatrimoniale.

Aspecte internaționale

Activităţilor de voluntariat organizate în afara României de către organizaţii-gazdă de naţionalitate română, în parteneriat cu organizaţii din ţara respectivă, desfăşurate în temeiul unui contract de voluntariat semnat în România, le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 78/2014.

0

Adauga un comentariu